Asa cum am povestit si in articolele anterioare (1, 2), sarcina a fost pentru mine o experienta grea. Poate si pentru ca nu a fost nimic planificat si nu am avut timp sa ma pregatesc psihic pentru ce va urma. Sau, poate pentru ca fiind o persoana activa, cu un ritm de viata destul de alert, mi-a fost greu sa ma adaptez la toate aceste schimbari. In orice caz, a fost greu. :))
Chiar daca, privind retroactiv, oricat m-as fi documentat si oricat de pregatita m-as fi simtit, concluzia ar fi aratat la fel. Asa cum oamenii sunt diferiti si percep lucrurile diferit, asa si sarcina poate fi, sau nu, cea mai frumoasa experienta din viata unei femei.
Nu pot spune ca nu au fost si momente de care-mi voi aminti cu drag, pentru ca au fost destule. Aceasta experienta mi-a confirmat ca oamenii sunt minunati, ca mamele sunt eroine si ca sufletul pereche exista.
Am avut parte de atata empatie din partea oamenilor din jurul meu, am primit bunatate, suport si intelegere de la atat de multe persoane cum nici nu mi-am imaginat. Ce lectie importanta de viata!
Am creat o altfel de conexiune cu mama mea, pe care astazi o divinizez si regret ca au fost nevoie de aproape 32 de ani ca sa pot face asta. Este o eroina, iar eu sunt binecuvantata sa fiu fiica ei!
Si nu in ultimul rand, mi s-a confirmat, o data in plus, ca eu si B. purtam acelasi suflet. Nu puteam alege un tata mai bun pentru copilul meu. Sa traiesti sub acelasi acoperis cu mine — insarcinata, a fost o adevarata provocare, credeti-ma pe cuvant. :)). Iar B. a gestionat atat de calm si de bland totul! Eu glumesc mereu spunand ca-i venit din alta galaxie. :))
Dar sa trec, zic, la subiectul acestui articol, si anume experienta celui de-al treilea trimestru de sarcina. 🙂
Am ajuns, in sfarsit, aici, la un pas distanta de a avea prima intalnire cu miracolul din burtica. Ma incearca atatea emotii! Emotii insotite de o mare usurare. In sfarsit, tot acest proces va lua sfarsit!
Al treilea trimestru de sarcina a fost pentru mine, de departe, cel mai dificil. Daca ai noroc si te poti bucura de un trimestru de “miere”, profita la capacitate maxima. In trimestrul 3 revine greul si nu, n-ai cum sa fii pregatita.
Pentru mine a venit ceva mai devreme, asa cum iti povesteam in articolul anterior. Insa, in acest ultim trimestru, pe langa toate celelalte motive de disconfort, totul a fost mult mai intens. Durerile din zona inghinala au fost mai puternice, iar arsurile stomacale s-au inrautatit considerabil.
Aspecte generale
Cand incepe al treilea trimestru de sarcina? Trimestrul 3 de sarcina incepe in saptamana 27 si se termina in saptamana 40 (sau la nastere). Bebelusii nascuti incepand cu saptamana 38 se considera nascuti la termen.
Acest ultim trimestru este o etapa extraordinara de dezvoltare si crestere a bebelusului. In acest stadiu, el nu mai este dependent in totalitate de mama, este deja un organism format.
In al treilea trimestrul de sarcina, se reiau analizele de sange din primul trimestru la care se adauga testarea tolerantei la glucoza si morfologia de trimestrul 3. Aceasta se efectueaza in jurul saptamanii 32 si reevalueaza eventualele structuri patologice descoperite la morfologia anterioara. De asemenea, se verifica pozitia fatului in uter si dimensiunile acestuia (circumferinta craniana si abdominala, lungimea femurului) si pozitia placentei.
Cam astea ar fi, in linii mari, aspectele generale ale acestui ultim trimestru, dar odata iesita din trimestrul 2, vei experimenta din nou anumite stari de disconfort. Stiu, nu-ti era dor de ele, nici mie. :))
Iata cu ce m-am confruntat eu, in plus, pe langa ce experimentam deja:
1. Cresterea accelerata a parului
Si aici probabil vei spune wow, dar asta e minunat, dar cand spun par, ma refer la parul de peste tot. Nu mai e chiar wow, asa-i? :)) Deci da, vizite mai dese la cosmetica.
Eu am fost caz fericit insa, doar mi-a crescut mai repede, nu m-am confruntat cu par facial sau in zona pieptului, asa cum se mai intampla, din cauza dereglarilor hormonale.
2. Cresterea temperaturii corporale
Femeile insarcinate si nu numai, dar in special ele, se confrunta deseori cu sentimentul de teama pentru orice manifestare noua. Eu am apelat mereu la medicul care mi-a monitorizat sarcina pentru a ma linisti si asta iti recomand sa faci si tu.
In sarcina, temperatura corpului va creste, o data pentru ca productia de progesteron creste si in al doilea rand, pentru ca exista o oarecare slabire a sistemului imunitar. Acest lucru se explica prin fiziologia perioadei de gestatie si nu reprezinta o patologie.
3. Urinarile frecvente
Da, n-ai scapat inca de plimbarile la toaleta, ba mai mult, in acest trimestru sunt chiar mai dese. Miracolul din burtica apasa din ce in ce mai mult pe vezica urinara, dar atat timp cat nu sunt semne care indica o infectie urinara, nu ai motive de ingrijorare. Continua sa te hidratezi, este extrem de important, atat pentru tine, cat si pentru bebelus.
4. Sensibilitatea sanilor
Cresterea fluxului de sange si modificarile hormonale conduc la sani durerosi, tensionati si foarte sensibili la atingere.
Asta probabil ca stii deja, e un simptom intalnit inca din primul trimestru. Eu am purtat, inca din trimestrul doi, sutiene de alaptare care, pe langa faptul ca m-au ajutat la reducerea cheltuielilor (le folosesti oricum dupa nastere), sunt si foarte comode.
Ce este nou in acest trimestru insa, este ca sanii vor incepe sa produca colostrul. Este un precursor al laptelui produs in ultima etapa a sarcinii si in primele zile de alaptare.
“Colostrul este cantitatea cea mai mare de anticorpi de care are nevoie un nou-nascut si este considerat mai valoros decat un vaccin.”
Este posibil sa observi ca in ultimele luni sanii vor incepe sa secrete aceasta substanta galbuie si grasa, se poate sa te fi confruntat deja cu ea sau sa nu apara deloc.
Daca scurgerile de colostru devin o problema, exista la magazinele de specialitate tampoane pentru sani, vei avea nevoie oricum de ele dupa nastere.
5. Oboseala accentuata
Hello, again! :)) Da, somnul devine tot mai dificil in acest trimestru pentru ca interfereaza cu mai multe fenomene:
- Arsurile
Pentru mine au fost un chin, nimic nu le mai oprea. Am incercat lapte cald, paine prajita, chiar si apa cu o lingurita de bicarbonat, nimic nu a functionat.
- Crampe ale gambelor
Uterul marit pune presiune pe nervii si pe vasele care merg la picioare si apar aceste crampe destul de deranjante.
- Miscarile copilului
A. a fost foarte delicat, nu ma trezeau din somn miscarile lui, dar isi facea simtita prezenta seara, in mod deosebit, si desi e cel mai fascinant fenomen din lume, uneori iti doresti sa te lase sa dormi. :))
- Urinarile dese
- Pozitia de somn
Fiind mai mare, este dificil sa gasesti o pozitie confortabila, mai ales ca recomandat este dormitul pe parti, in special pe partea stanga.
Ajuta sa folosesti o perna pentru gravide, iar daca nu ai una, te poti folosi de o perna normala pe care o asezi intre genunchi.
6. Edemele
Retentia de apa si incetinirea circulatiei sangelui sunt responsabile de umflarea mainilor, picioarelor sau fetei. La mine a fost putin resimtit acest fenomen, doar la picioare.
Stiu, nu te simti deloc atragatoare, dar promit ca trece.
7. Constipatia
Este o problema cu care majoritatea gravidelor se confrunta pe perioada sarcinii. Stresul, nivelul redus de miscare, dieta saraca in fibre, influenta hormonilor, suplimentele de vitamine, digestia lenta, deshidratarea pot fi cauze ale constipatiei.
O poti tine sub control consumand multe lichide, prin aport crescut de fibre si plimbari zilnice.
8. Contractiile Braxton Hicks
Oh, aici voi face o paranteza lunga.
Auzisem asa, in treacat, despre aceste contractii “false”, de exersare, pe masura ce organismul se pregateste de nastere, dar jur ca nu reuseam sa le identific.
Le-am recunoscut la un moment dat, mi se intarea foarte tare abdomenul, dar era o senzatie de disconfort destul de mare si am inceput sa-mi pun semne de intrebare.
Asta dupa o zi abia. Citisem despre ele ca sunt slabe, ca apar la intervale neregulate de timp, iar eu, aeriana cum sunt, nu m-am gandit sa le cronometrez. Buna bazata ca-s normale si ca ma agit eu de nebuna iar.
Ma aflam in saptamana 32 de sarcina, treceam printr-o perioada foarte stresanta pentru ca am fost nevoiti sa schimbam locuinta, iar asta cred ca m-a afectat mai mult decat mi-as fi dorit.
Abdomenul meu se intarea deja de o zi, senzatia de disconfort nu disparea nicicum, asa ca i-am scris medicului, in ideea ca-mi va spune: “Hey, relax, e ceva normal”. Dar, surpriza, m-a trimis, de urgenta, la spital.
Eu incheiasem deja contract pentru nastere naturala la Arcadia, dar nefiind in termen cu sarcina, am ajuns la Maternitatea Cuza Voda.
Ajunsa acolo, m-a consultat un medic rezident, care era de garda, caci da, aeriana cum sunt, am asteptat sa vina noaptea, nu m-am gandit si eu sa-i scriu medicului meu de dimineata. M-ar fi chemat cu siguranta la cabinet. Deci da, de ce ti-e frica, de aia nu scapi (mare fobie am de spitale, desi nu fusesem niciodata internata intr-unul).
In urma consultatiei mi s-a pus diagnostic de nastere prematura, col intredeschis, internare pana stabilizam situatia. Eram: What?! 🥱 A cazut cerul pe mine, nici nu ma dusesem pregatita pentru internare.
Am fost condusa sa ma schimb, nici n-am mai avut timp sa vorbesc cu sotul meu care ma insotise, apoi direct in salon. Doamne, cat am mai plans in noaptea aia! Unu, pentru ca eram extrem de ingrijorata pentru bebelus si doi, pentru ca m-am trezit dintr-odata singura intr-un salon, cu o experienta total diferita de cum mi-o imaginasem eu.
Buun, am stat toata noaptea cu perfuzie, pe un pat nu foarte comod, cu o lenjerie aspra de la prea mult spalat si dezinfectat si cu o frica prea mare de necunoscut.
Sa-ti mai spun ca fiind spital universitar consultatiile nu se intamplau doar intre mine si medic, asa cum eram obisnuita, ci cu alti 4 rezidenti pe langa? Nu-ti mai spun. :))
Aveam mare nevoie de B. sa ma echilibreze, dar am fost nevoita sa ma descurc singura.
Am fost internata pe sectia mame cu risc, aveam inca doua colege de camera, care multumesc lui Dumnezeu, au fost foarte ok.
Dupa prima zi, contractiile se oprisera, dar a fost nevoie sa fiu tinuta sub supraveghere alte doua zile pentru a ne asigura ca sunt in afara oricarui risc.
Toate persoanele cu care am interactionat m-au surprins in mod placut, eu auzisem numai povesti de groaza, dar cu mine absolut toata lumea s-a comportat exemplar. Chiar si asa, abia asteptam sa plec acasa.
Dupa 3 zile de internare, situatia parea stabilizata, asa ca m-au externat cu recomandare de repaus si tratament pentru sustinerea sarcinii cu ovule. vis! :))
Deci, contractiile Braxton Hicks sunt contractii false, dar usoare, care apar la intervale neregulate de timp, dar in niciun caz nu tin toata ziua. Sa nu care cumva sa patesti ca mine!
Iata-ma ca trebuie sa stau cumintica in pat pana la nastere, inca cel putin 6 saptamani, pentru a duce sarcina la termen.
In conditiile in care abia ce ne mutasem si toate lucrurile noastre erau in cutii si saci. Superb! :)) Nu mai spun ca era sfarsitul lui noiembrie, urma Craciunul, sarbatoarea mea preferata din an, iar eu nu puteam face nimic din pat. Skip this year, gen.🥴
Avand si problema asta, am mers la control la 4 saptamani, nu la 6-7, ca in celelalte trimestre, dar lucrurile au decurs conform planului. A. a fost cooperant si a stat la caldura, in burtica mea, pana la 38 de saptamani, dar despre cel mai emotionant moment din viata mea, iti povestesc intr-un articol viitor.
Cam asta a fost experienta mea cu sarcina. Nu cred ca am mai experimentat vreodata in viata mea o asemenea incarcatura emotionala.
Daca nu ai citit inca cu ce m-am confruntat in primul trimestru si in cel de-al doilea, inca o poti face, eu m-as bucura sa facem schimb de experiente. 🙂
Pentru tine cum a fost ultimul trimestru de sarcina? Cu ce te-ai confruntat si cum ai reusit sa gestionezi?
Love,
Ramona S.
P.S.: Apreciez sutinerea ta si-ti multumesc! Te invit sa ramai alaturi de mine si la articolele viitoare.
