Oh, au trecut deja 21 de luni de cand sunt cea mai fericita si completa femeie de pe Pamant. Da, asa ma simt de cand a aparut A. in viata noastra. Nu pot descrie in cuvinte ce simt si imi doresc din toata inima ca si alte femei sa traiasca aceasta experienta unica si nemaipomenita, aceea de a fi mama. Pe cuvant ca e fara cuvinte! 🙂
Si pentru ca imi doresc sa marchez aici etapele din viata noastra, am inceput sa caut in cufarul cu amintiri si m-am oprit la momentul in care am aflat ca vom deveni parinti.
Vestea asta ne-a gasit total nepregatiti pentru ca, ce sa vezi?! Copilul alege el cand sa vina, nu vine cand vrei tu. Nu ne programasem sa devenim parinti, iar aceasta veste chiar ne-a luat prin surprindere.
Sunt o persoana foarte activa, pur si simplu nu suport sa stau in casa, de fapt eram. :)) A nu se intelege gresit, un copil nu-ti schimba viata, o face mai completa, mai frumoasa, dar se schimba prioritatile, iar timpul parca se comprima.
Asa ca, week-end de week-end, preferam sa ies cu fetele, cu grupul de prieteni sau cu B. Asa imi incheiam eu saptamana si asa imi luam energie pentru cea care urma sa vina. Asa a fost si in ultimul meu week-end de burlacie, sa zic asa :)). Am iesit in club cu S., o prietena draga mie, ne-am distrat pana in zori, cand, in mod surprinzator, mi s-a facut rau, lucru care nu mi se intampla decat foarte rar. Dar am pus totul pe seama oboselii, nealimentarii corespunzatoare, sau a celor cateva pahare pe care le bausem (desi mereu am baut responsabil).
Bun, am mers acasa, am dormit, dar m-am trezit cu aceeasi stare de greata, stare care a continuat si in zilele urmatoare. Nu am luat in calcul nici macar o secunda ca as putea fi insarcinata, desi aveam simptome care ma puteau duce spre asta. Pentru ca pe langa starea de greata, mai aveam si o stare de oboseala cu care nu ma mai confruntasem nici macar atunci cand pierdeam nopti la rand sau lucram foarte mult. Mi s-a parut chiar amuzant cand o colega draga mie, F., m-a intrebat: “Draga mea, dar tu un test de sarcina ai facut?” :)). Haha, chiar amuzant, cum oare s-a gandit sa ma intrebe asa ceva?! :))
Pentru ca starea de greata devenise parte din rutina mea, de 4 zile deja, ma trezeam cu ea dimineata si mergeam cu ea la culcare seara, am zis sa fac, totusi, si un test de sarcina. Dar, doar ca sa exclud si aceasta varianta, pentru ca in gandul meu era: nu se poate ca eu sa fiu insarcinata! Drept dovada, am facut acest test cand eram singura acasa, nu l-am mai asteptat pe B. sa vina de la serviciu.
Nu voi putea uita niciodata acea zi, era joi dupa-amiaza, 24 mai 2018, iar cele 2 liniute au aparut aproape instant, ce timp de asteptare, n-a fost necesar, soarta-mi era pecetluita :)). Oh, ce amalgam de sentimente m-a cuprins! Cel mai tare am resimtit teama, m-am speriat, am inceput sa plang. Mi se desfasurau in minte toate episoadele gresite facute in ultimele saptamani, incercam sa-mi amintesc ce-am mancat, ce-am baut, cat am dormit, daca am luat medicamente care ar putea afecta in vreun fel bebelusul. Imi amintesc si ca ma aflam la dieta, imi doream sa mai scap de cateva kilograme, ca doar venea vara. Si da, in cateva minute, mi s-au derulat in minte ultimele saptamani din viata si incepuse sa ma ia panica. Apoi m-a cuprins un sentiment de neincredere ca m-as putea descurca cu un suflet atat de mic, ma simteam atat de nepregatita!
Nu am reusit sa ma linistesc, asa ca mi-am sunat sotul. Printre lacrimi, incercam sa-i spun ca urmeaza sa fie tatic, si am fost nevoita sa-i repet de cateva ori ca nu reusea sa ma inteleaga. I-am dat o veste atat de importanta, printre lacrimi, balbaind, la telefon. Cine s-ar fi gandit? Nu asa imi imaginam eu acest moment, sunt atat de multe idei frumoase de a anunta aceasta veste. 🙂 Dar poate la urmatorul. :)) Haha, ce curajoasa!
M-a linistit si nu prea (B. nu este o persoana care se exteriorizeaza usor, dar stiu ca este acolo pentru mine in orice situatie), asa ca am sunat-o pe sora mea. Despre cea mai minunata sora din Univers si despre legatura noastra speciala iti voi povesti pe larg intr-un articol viitor. Am mai spus ca sunt binecuvantata, nu? ♥️
M-am mai linistit dupa discutia cu ea si am inceput sa ma documentez. Nu stiam mare lucru despre ce urma sa mi se intample, iar mie tare-mi place sa fiu pregatita. Informatii extrem de multe, diferite, amestecate, o multime de stari si emotii. Nu stiam de unde sa incep si unde sa termin. Slava Cerului ca in primul trimestru de sarcina ma simteam mereu obosita si adormeam intr-un minut. :)) Altfel nu stiu cum faceam fata stresului. Ce perioada! Ce emotii! Ce amintiri!
B. si sora mea au fost primii oameni din viata mea care au aflat marea veste, asa, printre lacrimi, la telefon. Pentru ca socul a fost prea mare si am avut nevoie de ei sa ma echilibreze. Si da, imi pare rau ca nu i-am surprins altfel si am ratat acest moment.
Am recuperat la bunici, care au fost in al noualea cer, aproape nu le-a venit sa creada. Mama dupa ce a citit biletul pe care scria: “Felicitari! Veti fi bunici!” m-a intrebat daca e adevarat, nu stia daca sa se bucure sau nu. :)) Emotionant moment!
In afara de familie si cativa prieteni apropiati, nu ne-am grabit cu vestea, am asteptat sa vedem cum evolueaza sarcina, avand in vedere ca in primul trimestru, riscul de avort spontan este ridicat.
Despre ceea ce am trait eu in primul trimestru de sarcina iti voi povesti in articolul urmator. Esti curioasa?
Love,
Ramona S.
P.S.: Iti multumesc pentru faptul ca esti aici! Ne revedem si in articolul urmator, da? 🙂
Hahaaa❤️! Ce amintiri dulci!💜 Abia astept urmatorul articol. 😘
Daaa! ♥️ Tare frumoasa perioada. Mi s-a facut dor de tine, de tot, in timp ce scriam articolul. Te imbratisez tare si-ti multumesc pentru sustinere! 🤗🤗